miercuri, 1 noiembrie 2017

Dirijorul de cuvinte - Mihai Vintilă - InfoEst 2017

Placheta lui Mihai Vintilă, Dirijorul de cuvinte,  libretul unei simfonii a realismului brut din cotidian, prin care poetul, ca ființă vie a societății, caută să păstreze parametrii umani pentru a nu naufragia în anxietate. Stă în puterea scriitorului, ca un dirijor, să repartizeze sensurile cuvintelor pentru a face viața mai frumoasă, a lumina acolo unde se întunecă.
Geambaș de cuvinte  este primul fasciol al cărții prin care autorul își lămurește  atitudinea și distanța față de oameni din lumea scrisului.
Străzi fără poeți - surprinde în câteva gravuri imagini ale Brăilei cu tușe nu doar fizice, ci și sociale.
În  Exil de poet - domină o nemulțumire pentru textul poetic ca prezență stânjenitoare în multe cărți eșuate și cautarea de repere în trecut, până la Eminescu; nu doar atât, ci și dezgustul față de ipocrizia vremurilor ce îi pune omului prea multe în spate.
                                       

În Brăila

Albeau în tâmple zile

Oamenii nu mai păreau oameni

Parcă-și mișcau prin vise cărnuri

Și despărțeau prin bani și blănuri

Suflete.



Zbateri înfrigurate de cultură

Mureau sub proști ideologici

Ce rostogoleau cuvintele-n gură

Să pară ei deștepți

Și filosofici.



Treceau anii in zbor

Și sub această ceață apăsătoare

Nu ne trăiam noi viața

Și nici nu te lăsau să zbori,

Să te atingi de soare,

Să afli cum să mori.


Bulevarde care nu mai zâmbesc

Aud cum frunzele nu se mai zbat

Salcâmii nu mai cântă

Păsările au uitat să zboare

Și omul, de sărăcie

Cu gandu-i tot la ducă.



Scheleți albiți de cioate

Privesc la noi scârbiți

Din bulevarde ce rânjesc

Cu gurile lor hâde, fără dinți.



Mă plimb printre tristeți.



Brăila trăiește din poveste

Vedem ce-a fost

Și astăzi nu mai este.



Salcâmii nu mai cântă

Păsările au uitat să zboare

Iar noi ...

Ce facem noi aicea oare?
( din Străzi fără poeți)


Lumea Antivisurilor

Trăim mai mult
Visăm mai puțin, 
Muncim mai mult
Iubim mai puțin,
Asta e lumea antivisurilor
În ea, a fi realizat...
Este să îți meargă cardul la supermarket,
Să fii înglodat în datorii
Pentru lucruri de care nu ai nevoie,
Să mănânci ceea ce nu îți place,
Să faci ceea ce nu vrei să faci,
Să fii ceea ce nu vrei să fii.

Lumea antivisurilor
E lumea perfectă
Pentru că în ea
S-a sinucis speranța. 
( Exil de poet)

 

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu